Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 de modificare a Deciziilor-cadru 2002/584/JAI, 2005/214/JAI, 2006/783/JAI, 2008/909/JAI și 2008/947/JAI, de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor și de încurajare a aplicării principiului recunoașterii reciproce cu privire la deciziile pronunțate în absența persoanei în cauză de la proces

 
FREE EXCERPT

L 81/24 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 27.3.2009

III

(Acte adoptate în temeiul Tratatului UE)

ACTE ADOPTATE ÎN TEMEIUL TITLULUI VI DIN TRATATUL UE

DECIZIA-CADRU 2009/299/JAI A CONSILIULUI

din 26 februarie 2009

de modificare a Deciziilor-cadru 2002/584/JAI, 2005/214/JAI, 2006/783/JAI, 2008/909/JAI și 2008/947/JAI, de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor și de încurajare a aplicării principiului recunoașterii reciproce cu privire la deciziile pronunțate în absența persoanei în cauză de la proces

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 31 alineatul (1) litera (a) și articolul 34 alineatul (2) litera (b), având în vedere inițiativa Republicii Slovenia, a Republicii Franceze, a Republicii Cehe, a Regatului Suediei, a Republicii Slovace, a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a Republicii Federale Germania (1), având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1) Dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces este inclus în dreptul la un proces echitabil prevăzut la articolul 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Curtea a declarat, de asemenea, că dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces nu este absolut și că, în anumite condiții, persoana acuzată poate renunța, de bună voie și nesilită de nimeni, în mod expres sau tacit, dar fără echivoc, la respectivul drept.

(2) Diversele decizii-cadru de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești definitive nu abordează în mod integrat chestiunea hotă­rârilor care au fost emise în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană. Această diversitate ar putea complica activitatea practicienilor și ar putea reprezenta un obstacol în calea cooperării judiciare.

(3) Soluțiile prevăzute în aceste decizii-cadru nu sunt satisfă­cătoare în ceea ce privește cazurile în care persoana respectivă nu a putut fi informată în legătură cu procedurile. Deciziile-cadru 2005/214/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare (2), 2006/783/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare (3),

2008/909/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (4) și 2008/947/JAI privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecă­torești și al deciziilor de probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative (5) permit autorității de executare să refuze executarea unor astfel de hotărâri judecătorești. Deciziacadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (6) permite autorității de executare să solicite autorității emitente să dea asigurări considerate suficiente pentru a garanta persoanei care face obiectul mandatului european de arestare că va avea posibilitatea să solicite rejudecarea cauzei în statul membru emitent și să fie prezentă când se pronunță hotărârea. Caracterul suficient al unei astfel de asigurări este lăsat la aprecierea autorității de executare și de aceea este dificil de știut exact când poate fi refuzată executarea.

(2) Decizia-cadru din 24 februarie 2005 (JO L 76, 22.3.2005, p. 16).

(3) Decizia-cadru din 6 octombrie 2006 (JO L 328, 24.11.2006, p. 59).

(4) Decizia-cadru din 27 noiembrie 2008 (JO L 327, 5.12.2008, p. 27).

(5) Decizia-cadru din 27 noiembrie 2008 (JO L 337, 16.12.2008, p. 102).

(6) Decizia-cadru din 13 iunie 2002 (JO L 190, 18.7.2002, p. 1).

(1) JO C 52, 26.2.2008, p. 1.

27.3.2009 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 81/25

(4) Prin urmare, este necesar să se prevadă temeiuri clare și comune pentru nerecunoașterea deciziilor care au fost pronunțate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană. Prezenta deciziecadru este destinată precizării definiției acestor temeiuri comune care să permită autorității de executare să execute decizia în pofida absenței persoanei în cauză de la proces, respectându-se pe deplin dreptul persoanei la apărare. Prezenta decizie-cadru nu este destinată reglementării formelor și metodelor, inclusiv a cerințelor procedurale care sunt folosite pentru obținerea rezultatelor menționate în prezenta decizie-cadru, aceasta fiind o chestiune de legislație națională a statelor membre.

(5) Astfel de modificări necesită modificarea deciziilor-cadru existente de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare definitive. Noile dispoziții ar trebui să constituie și o bază pentru viitoarele instrumente din domeniu.

(6) Dispozițiile prezentei decizii-cadru de modificare a altor decizii-cadru stabilesc condițiile în care nu ar trebui refuzată recunoașterea și executarea unei decizii pronunțate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană. Acestea sunt condiții alternative; atunci când una dintre condiții este îndeplinită, autoritatea emitentă, prin completarea secțiunii corespunzătoare a mandatului european de arestare sau a certificatului relevant din celelalte deciziicadru, dă asigurări că cerințele au fost sau vor fi îndeplinite, ceea ce ar trebui să fie suficient în scopul executării deciziei pe baza principiului recunoașterii reciproce.

(7) Recunoașterea și executarea unei decizii care a fost pronunțată în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană nu ar trebui refuzate în cazul în care aceasta din urmă a fost citată personal și, prin urmare, informată cu privire la data și locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia sau în cazul în care persoana în cauză a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data și locul stabilite pentru respectivul proces, în așa fel încât s-a determinat fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoștință de procesul stabilit. În acest context, se înțelege că persoana ar fi trebuit să primească informațiile respective "în timp util", aceasta însemnând cu suficient de mult timp înainte pentru a-i permite persoanei să participe la proces șisă își exercite efectiv dreptul la apărare.

(8) Dreptul la un proces echitabil al persoanei acuzate este garantat de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum a fost interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest drept include dreptul persoanei în cauză de a fi prezentă în persoană la proces. Pentru a-și exercita acest drept, persoana în cauză trebuie să aibă cunoștință de procesul stabilit. În conformitate cu prezenta deciziecadru, informarea persoanei cu privire la proces ar trebui să fie asigurată de fiecare stat membru în conformitate cu legislația națională proprie, prin aceasta înțelegându-se că statul membru respectiv trebuie să respecte cerințele convenției respective. În conformitate cu jurisprudențaCurții Europene a Drepturilor Omului, atunci când se analizează dacă modul în care au fost furnizate informațiile este suficient pentru a asigura informarea persoanei cu privire la proces, o atenție deosebită ar putea fi acordată, acolo unde este cazul, și eforturilor depuse de către persoana în cauză pentru a primi informațiile ce i-au fost adresate.

(9) Din motive practice, data stabilită pentru proces poate fi exprimată inițial sub forma mai multor date posibile într-un interval redus de timp.

(10) Recunoașterea și executarea unei decizii care a fost pronunțată în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană nu ar trebui refuzate în cazul în care persoana în cauză, având cunoștință de procesul stabilit, a fost apărată la proces de un avocat pe care l-a mandatat să facă acest lucru, acesta asigurându-se că asistența juridică este concretă și activă. În acest context, nu ar trebui să conteze dacă avocatul a fost ales, numit șiplătit de către persoana în cauză sau dacă avocatul respectiv a fost numit șiplătit de către stat, înțelegându-se că persoana în cauză ar fi trebuit să aleagă în mod deliberat să fie reprezentată de către un avocat în loc să se prezinte în persoană la proces. Modul de numire a avocatului și chestiunile conexe țin de legislația națională.

(11) Soluțiile comune privind motivele de nerecunoaștere din deciziile-cadru relevante existente ar trebui să țină seama de diversitatea situațiilor în ceea ce privește dreptul persoanei în cauză la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac. Această...

To continue reading

REQUEST YOUR FREE TRIAL