Directiva 2009/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește specificațiile pentru benzine și motorine, de introducere a unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 1999/32/CE a Consiliului în ceea ce privește specificațiile pentru carburanții folosiți de navele de navigație interioară și de abrogare a Directivei 93/12/CEE (1)

Tweet

 

FREE EXCERPT

L 140/88 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 5.6.2009

DIRECTIVA 2009/30/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 23 aprilie 2009

de modificare a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește specificaţiile pentru benzine și motorine, de introducere a unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 1999/32/CE a Consiliului în ceea ce privește specificaţiile pentru carburanţii folosiţi de navele de navigaţie interioară și de abrogare a Directivei 93/12/CEE

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul  95 și articolul  175 alineatul  (1), coroborate cu articolul 1 alineatul (5) și articolul 2 din prezenta directivă, având în vedere propunerea Comisiei, având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European

(1)

(2)

, după consultarea Comitetului Regiunilor, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat

,

întrucât:

(1) Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei

(3)

stabilește specificaţiile minime pentru benzina și motorina diesel utilizate pentru aplicaţiile mobile rutiere și nerutiere, din raţiuni legate de protecţia sănătăţii și a mediului.

(2) Unul dintre obiectivele stabilite în cel de Al șaselea program comunitar de acţiune pentru mediu instituit prin Decizia nr. 1600/2002/CE din 22 iulie 2002

(4)

este acela de a atinge niveluri de calitate a aerului care nu au un impact negativ semnificativ asupra sănătăţii umane și a mediului și nu prezintă riscuri pentru acestea. În declaraţia care însoţește Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21  mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa

(5)

,

Comisia a recunoscut nevoia de a reduce emisiile de poluanţi atmosferici nocivi pentru a se înregistra progrese semnificative în sensul atingerii obiectivelor stabilite în Al șaselea program comunitar de acţiune pentru mediu și a prevăzut în special noi propuneri legislative care ar reduce și mai mult nivelurile naţionale permise ale emisiilor de principali poluanţi ale statelor membre, ar reduce emisiile asociate realimentării cu benzină a autovehiculelor la staţiile de benzină și ar trata problema conţinutului de sulf al combustibililor, inclusiv al combustibililor marini.

(3) Comunitatea s-a angajat prin Protocolul de la Kyoto să atingă obiective în privinţa reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 2008-2012. Comunitatea s-a angajat, de asemenea, să reducă până în 2020 cu 30 % emisiile de gaze cu efect de seră, în contextul unui acord mondial, și cu 20 % în mod unilateral. Pentru îndeplinirea acestor obiective este necesară participarea tuturor sectoarelor.

(4) Un aspect al emisiilor de gaze cu efect de seră generate de mijloacele de transport a fost abordat în politica comunitară privind emisiile de CO2 generate de autovehicule. Carburanţii folosiţi în transport contribuie în mare măsură la emisiile totale de gaze cu efect de seră ale Comunităţii. Monitorizarea și reducerea gazelor cu efect de seră generate de carburanţi pe durata ciclului de viaţă pot ajuta Comunitatea să își îndeplinească obiectivele de reducere a gazelor cu efect de seră prin decarbonizarea carburanţilor utilizaţi în transport.

(5) Comunitatea a adoptat reglementări care limitează emisiile poluante generate de vehiculele utilitare ușoare și grele pentru transportul rutier. Specificaţiile referitoare la carburanţi reprezintă unul dintre factorii care influenţează ușurinţa cu care aceste limite de emisii pot fi realizate.

(6) Derogările de la presiunea maximă a vaporilor de benzină ar trebui să fie limitate la acele state membre cu temperaturi ambiante scăzute în timpul verii. Prin urmare, este oportun să se precizeze pentru ce state membre ar trebui să fie permisă o astfel de derogare. Acestea sunt, în principiu, statele membre în care temperatura medie în cea mai mare parte a teritoriului lor este mai mică de 12 °C pe durata a cel puţin două dintre lunile iunie, iulie și august.

(7) Directiva 97/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1997 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiei de poluanţi gazoși și de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinaţie rutieră

(6)  JO L 59, 27.2.1998, p. 1.

(6)

stabilește limitele emisiilor pentru motoarele instalate pe utilajele mobile nerutiere. Pentru funcţionarea acestor utilaje este necesară furnizarea de carburanţi care să permită funcţion­area corespunzătoare a acestor motoare.

(8) Arderea carburanţilor pentru transportul rutier generează aproximativ 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră din Comunitate. O modalitate de reducere a acestor emisii este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă de acești carburanţi. Aceasta se

(1)  JO C 44, 16.2.2008, p. 53.

(2)  Avizul Parlamentului European din 17  decembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 6 aprilie 2009.

(3)  JO L 350, 28.12.1998, p. 58.

(4)  JO L 242, 10.9.2002, p. 1.

(5)  JO L 152, 11.6.2008, p. 43.

5.6.2009 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 140/89

poate face în mai multe moduri. Având în vedere dorinţa Comunităţii de a reduce și mai mult emisiile de gaze cu efect de seră și contribuţia semnificativă pe care o au emisiile provenind din transportul rutier, este oportună stabilirea unui mecanism ce ar obliga furnizorii de carburanţi să raporteze emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă de carburanţii pe care îi furnizează și să reducă anual aceste emisii începând din 2011. Metodologia de calculare a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de biocarburanţi pe durata ciclului de viaţă ar trebui să fie identică cu cea stabilită în scopul calculării impactului în ceea ce privește gazele cu efect de seră, în sensul Directivei 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile

(1)

.

(9) Furnizorii ar trebui să reducă treptat emisiile de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă cu până la 10 % pe unitate de energie, provenite de la carburanţii și energia pe care le furnizează, până la 31 decembrie 2020. Această reducere ar trebui să fie de cel puţin 6 % până la 31 decembrie 2020, în raport cu nivelul mediu european al emisiilor de gaze cu efect de seră generate pe durata ciclului de viaţă pe unitate de energie, provenite din utilizarea combustibililor fosili în 2010, și ar trebui realizată prin utilizarea biocarburanţilor, a carburanţilor alternativi, precum și prin diminuarea arderilor și a ventilării în unităţile de producţie. Sub rezerva unei reexaminări, ar trebui să cuprindă o reducere suplimentară de 2 % obţinută prin utilizarea unor tehnologii ecologice de captare și stocare a carbonului și prin utilizarea autovehiculelor electrice, precum și încă o reducere suplimentară de 2 % obţinută prin achiziţia de credite în conformitate cu mecanismul de dezvoltare curată instituit prin Protocolul de la Kyoto. Aceste reduceri suplimentare nu ar trebui să fie obligatorii pentru statele membre sau pentru furnizorii de carburanţi la intrarea în vigoare a prezentei directive. Reexaminarea ar trebui să vizeze lipsa caracterului obligatoriu al acestora.

(10) Producţia de biocarburanţi ar trebui să fie durabilă. Biocarburanţii utilizaţi în vederea realizării obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzut în prezenta directivă ar trebui, prin urmare, să îndeplinească criterii de durabilitate. Pentru a asigura o abordare coerentă între politicile energetice și cele în materie de mediu și pentru a evita costurile suplimentare pentru economie și incoerenţa ecologică ce ar fi asociată cu o abordare inconsecventă, este esenţial să se prevadă aceleași criterii de durabilitate pentru utilizarea biocarburanţilor în sensul prezentei directive, pe de o parte, și al Directivei 2009/28/CE, pe de altă parte. Din aceleași motive, ar trebui evitată suprapunerea raportărilor în această privinţă. Mai mult, Comisia și autorităţile naţionale competente ar trebui să-și coordoneze activităţile în cadrul unui comitet specific responsabil cu aspectele legate de durabilitate.

(11) Cererea din ce în ce mai mare la nivel mondial de biocarburanţi și stimulentele pentru utilizarea acestora prevăzute în prezenta directivă nu ar trebui să aibă ca efect încurajarea distrugerii terenurilor biodiverse. Aceste resurse epuizabile, a căror valoare pentru întreaga omenire este recunoscută prin diferite instrumente internaţionale, ar trebui conservate. Mai mult, consumatorii din cadrul Comunităţii ar considera inacceptabil din punct de vedere moral că intensificarea utilizării biocarburanţilor ar putea să aibă drept efect distrugerea terenurilor biodiverse. Din aceste motive, este necesar să se stabilească criterii de durabilitate care să asigure că biocarburanţii pot beneficia de stimulente numai atunci când se poate garanta că nu provin din zone biodiverse sau, în cazul zonelor desemnate în scopul protecţiei naturii sau pentru protejarea ecosistemelor sau a speciilor rare, ameninţate sau pe cale de dispariţie, atunci când autorităţile competente relevante demonstrează că producţia de materie primă respectivă nu a adus atingere acestor scopuri. Conform criteriilor de durabilitate, o pădure este considerată biodiversă când este o pădure primară în conformitate cu definiţia utilizată de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie și Agricultură (FAO) în cadrul evaluării sale globale privind resursele forestiere de la nivel mondial, pe care ţările o utilizează pentru a raporta cu privire la întinderea pădurii primare, sau...